Fie că ești deja băutor de vin, fie că ai auzit de la alții că ar putea fi interesant să te apuci, iată-te aici! Dar poate încă te mai întrebi la ce ți-ar putea fi util să afli câte ceva despre istoria vinului.

Nu e vorba doar despre alcool

În ceea ce privește vița de vie și vinul, e important în primul rând să înțelegi că nu este vorba doar despre alcool și proprietățile lui intoxicante – chiar dacă istoria a dovedit cum, în toate culturile, imediat după (sau poate chiar înainte, cine știe?) ce și-a rezolvat necesitățile primare ale vieții (hrană, adăpost) omul a căutat să-și procure și vreun “elixir pentru visare”: de la alimente sau plante cu proprietăți halucinogene și până la vin, astfel de “elixire” au fost folosite dintotdeauna de membrii speciei umane. Oare de ce?

Nu e normal să existe nici răspunsul, și nici întrebarea “care este cel mai bun vin?”: așa cum nu suntem oamenii unei singure cărți, nu putem fi oamenii unui singur vin. În momente diferite, alături de mâncăruri diferite, în locuri diferite și alături de oameni diferiți, există o multitudine de vinuri care ne oferă satisfacție. Și da!, în primul rând vinul bun trebuie să ne ofere satisfacție. Iar această satisfacție e cu atât mai mare cu cât știi câte ceva despre vin, mâncare, istorie, cultură și civilizație.

Nevoia de evadare din realitatea imediată și nevoia de frumos

Poate e bine să aducem aici în discuție un lucru (care ține, după părerea mea și a colegilor mei, de domeniul evidenței): dacă luăm în considerare cele mai vechi desene descoperite de arheologi pe pereții peșterilor unde locuiau oamenii primitivi – în condiții extrem de dure și care nu erau chiar cele mai favorizante pentru activități lipsite de o finalitate practică imediată – putem observa cu ochiul liber că interesul umanității pentru “ceva” care să depășească sfera nevoilor și realităților imediate a existat dintotdeauna. Fie că a fost vorba de manifestarea acestei nevoi prin artă, prin religie, fie prin episoade de “evadare” din realitate induse cu ajutorul diferitor substanțe, omenirea a avut mereu nevoie de “ceva” care să faciliteze depășirea barierelor impuse de realitatea imediată. O ieșire din “orizontala vieții”, pe verticală?!?

Indiferent dacă suntem înclinați să luăm în considerare valorile energetice sau pe cele de “evadare”, se cuvine să notăm și faptul că, pe parcursul evoluției societăților, consumul unor astfel de substanțe a făcut parte inseparabilă din obișnuințele speciei și s-a rafinat, devenind totodată “stil de viață”. În cazul nostru – al locuitorilor din spațiul mijlociu-oriental, pontic și mediteranean (iar mai târziu al locuitorilor celor două Americi și de pe tărâmurile de la Antipozi) – cea mai importantă astfel de substanță a fost vinul.

Câtă civilizație și evoluție înseamnă vinul?

Creat de om din roadele viței de vie, vinul nu este doar o substanță oarecare, cu proprietăți calorice sau “intoxicante”, ci poartă în el o încărcătură semnificativă de civilizație. În primul rând, a presupus dintotdeauna inventivitate sporită și o activitate agricolă mult mai complexă decât altele (selectarea plantelor, înmulțirea lor, îngrijirea și ameliorarea culturilor, culesul, prelucrarea roadelor, stabilizarea și păstrarea vinului etc). Din punct de vedere al setului de cunoștințe și deprinderi necesar omenirii pentru a produce vin, se poate spune că acesta a fost parte integrantă – și, posibil, catalizator – a unui “salt” în dezvoltarea civilizației. Odată cu agricultura, omenirea a învățat să transforme și să folosească pământul, clima, și să obțină avantaje astfel – iar în cazul vinului, abilitățile necesare au fost și mai importante.

De asemenea, vinul fost unul dintre primele “preparate” realizate de om care a avut proprietăți sterilizante / aseptice / curative (datorate alcoolului și nu numai) și care, în același timp, a putut fi păstrat un timp mai îndelungat și transportat pe distanțe lungi. Valoarea pentru sănătate, cea calorică și cea economică au fost, și ele, atribute care au făcut ca vinul să fie păstrat de o ramură importantă a omenirii ca o valoare de preț, indispensabilă stilului de viață care ne caracterizează.

Nu întâmplător, ci tocmai datorită acestor multiple atribute, a ajuns vinul să fie inclus în ritualurile religioase sau artistice.

De ce te-ar interesa cum se face vinul?

În primul rând, putem cădea de acord, ca principiu, că e mai bine să știi ce bei decât să nu știi? “Decât bătrân, sărac și bolnav, mai bine tânăr, sănătos și bogat” – sau nu?!?

Amintește-ți ce am stabilit mai înainte: vinul nu este doar alcool care intoxică sau energizează, ci un produs al civilizației umane care poartă în el o semnificație mult mai mare – legată de ansamblul cunoștințelor, abilităților și deprinderilor sociale, economice sau spirituale – ale unei părți importante a omenirii. Dacă tot are aceste valori asociate, nu e mai bine să le și cunoști?

Mulți spun că de satisfacția aromatică și gustativă a vinului se poate bucura oricine, dar diferența dintre consumatorii obișnuiți și ceea ce numim “connaisseuri” e dată de ansamblul informațiilor și cunoștințelor pe care aceștia din urmă le au la dispoziție în “sertarele memoriei” și în mijlocul cărora pot circumscrie plăcerea senzorială, adăugându-i în mod conștient o componentă ce ține de intelect.

Cineva spunea – într-o manieră poetică, desigur, dar oferind o imagine apropiată de adevăr – că “vinul este singura ființă vie lichidă: se naște, crește, trăiește și moare”. Mai serios spus, au fost identificați în el sute de compuși care coexistă și interacționează pe parcursul timpului – de la prima transformare a bobului de strugure în must și până la finalul vieții unui vin – și care contribuie, în moduri pe care uneori nici cei mai pricepuți specialiști nu le pot desluși pe deplin, la  caracteristicile și durata de viață a acestuia.

Știi atât cât poți să înțelegi

Având aceste elemente la baza setului de informații relevante despre vin, îți poți da seama că – tocmai pentru că vorbim despre ceva atât de complex – gradul de înțelegere al fiecăruia dintre noi cu privire la vin este direct dependent de cantitatea și calitatea cunoștințelor pe care le deținem, inclusiv despre originea lui și despre transformările pe care le suferă, de la strugure până la lichidul pe care îl consumăm alături de mâncare.

“Vinul se face din struguri”, asta știe toată lumea – atât în glumă, cu referire la diversele forme de falsificare a acestuia, cât și în serios. Dar – la fel de serios! – vinul se face doar din struguri! În sensul legii, în toate țările producătoare cu tradiție veche, doar băutura alcoolică fermentată din zeama strugurilor poate fi numită vin. Deși – teoretic și practic – procesul de fermentație care stă la baza producerii vinului este aplicabil la aproape orice fruct care a acumulat zaharuri, restul – așa-zisele vinuri din coacăze, afine, zmeură sau alte fructe – nu au voie să fie numite vin.